Rolul de amantă pe care mi-l conturasem atunci era de fapt un strigăt către eliberare. Un semnal de alarmă. Ceva foarte periculos se petrecea cu mine atunci, întreaga mea fiinţă fiind în pericol să se risipească printre zilele cu prea multe meditaţii şi prea multe griji. Nu aveam timp să respir. La propriu. Totul mă apăsa şi orice fărâmă de fericire pe care o resimţeam ocazional venea la pachet cu o tristeţe infiorătoare. De parcă m-aş fi simţit vinovată pentru că nu eram nefericită 24 de ore din 24...
A fi amantă...am prietene care au avut acest rol în viaţa lor şi, fără a le fi o prietenă mai puţin bună, le-am dezaprobat întotdeauna această alegere. Mi s-a parut o alegere vădit defectuoasă. Pentru că din start simţeam că nu se preţuiesc. Că renunţă la ceva ce poate fi al lor, că fac un compromis inutil. Desigur, când te îndrăgosteşti...regulile se schimbă. Nu mai joci după regulile societăţii, joci după regulile inimii. Însă atunci când alegi să intri într-o relaţie ştiind care e rolul pe care îl primeşti doar să vezi ce poate să iasa...mi se pare...stupid...cel puţin în ceea ce mă priveşte...
Tocmai de aceea seninătatea cu care îmbrăţişam perspectiva, ideea de a fi amantă(rol care aproape se transformase într-un deziderat) mă speriase. Cine eram eu, persoana aceea străină de imaginea pe care o aveam eu despre mine? Am înţeles acum că eram tot eu...doar că necazul şi durerea mă făcuseră să fiu mai deschisă la minte. Să nu resping din start o situaţie doar pentru că regulile sociale dictau asta. Să aleg. Din nou. Şi am ales.
Astăzi nu sunt o amantă. Dar nu mai resping vehement această perspectivă. Nu cred că putem generaliza şi nu putem spune că două situaţii sunt la fel. Pentru unii acest statut e cel potrivit, pentru altii nu. Ce am înţeles eu în aceste luni de frământări este că fiecare statut vine cu un set de „bonusuri”. Vrei să fii amantă? Te pricopseşti cu eticheta de „distrugătoare de familii”, de oportunistă şi eventual, curvă şi în plus, destul de probabil, vine şi frustrarea de a nu avea mai mult...de a nu avea un bărbat cu tot ce are el de oferit, bune şi rele...
Vrei să fii soţie?Ei, aici lucrurile se complică! Simţi o fericire nemaipomenită că te-a cerut de nevastă. Ai cu ce te lăuda la prietene. Multe dintre ele vor fi invidioase(sau cel puţin triste!) pentru că nici măcar nu sunt într-o relaţie. Până la nuntă va fi o frenezie. Şi după, dacă ai noroc...încă vreun an. După care a fi soţie se va rezuma la îndatoririle tale casnice. La dorinţele lui. La aşteptările altora de la relaţia voastră.
Vrei să te mai gândeşti puţin până te hotărăşti?!? Eu cu siguranţă asta am de gând să fac!!!
END OF PART II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu