Dragostea e o temă predilectă în literatură și în
cinematografie, însă ca subiect propriu-zis al studiului, puțini se aventurează
s-o abordeze. E dificil să identifici, să cataloghezi și să ierarhizezi
sentimente atât de variate și de subiective. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie
încercat. Demersul nu e deloc lipsit de utilitate practică!
Suntem, unii dintre noi, atât de mult prinși în căutarea unor
reguli care să ne definească existența încât, atunci când ne lovește iubirea,
fie ea doar o pasiune trecătoare sau o dragoste așezată, ne face să ne pierdem
reperele. Incompatibilitatea dintre nevoia noastră de structură și ordine și
manifestarea spasmodică și intempestivă a iubirii ne aduce într-o stare de
durere intransigentă, în care rațiunea este absorbită de simțire.
O, dar nu, dragostea nu e liniară, nu e monotonă și nici
măcar nu e continuă. Nu plecăm de la a ști puțin despre ea urmând ca, după
fiecare experiență, să ne îmbogățim sufletește cu ceva în plus. Cel puțin nu tuturor
ni se întâmplă asta! Pentru unii dragostea e încă de la început o explozie ce
le pustiește sufletul, nelăsând loc pentru nimic ce ar putea aduce în plus
experiența.
Pentru alții iubirea e doar o gâdilitură, o luminiță stranie
dar nesupărătoare ce pâlpâie din când în când în suflet. Nu se lasă ghidați de
ea și chiar de-ar dori nu ar vedea nimic din cauza prea multor umbre.
Pentru cei mai mulți însă iubirea e sinuoasă, e o loterie pe care bucată a funcției te
găsești atunci când începi să iubești, totul e între -1 și 1 dar adesea nu
înțelegem asta, când ne e bine vrem să credem că iubirea e nemărginită iar când
suferim suntem convinși că durerea noastră este și va rămâne la minus infinit.
Mă regăsesc în „Geometry of love”, viziunea lui Jean Michel
Jarre despre iubire, în special în melodia care deschide albumul, „Pleasure
principle”. Pentru că așa am simțit și eu prima oară iubirea, ca o pâlpâire, un
sunet discret, o emoție, nimic periculos, nimic copleșitor. Ecoul strident al
primelor lacrimi de iubire a fost însă devastator…
Despre diferitele tipuri de dragoste scrie și Isabel Allende în volumul cu același
nume: Dragoste. Nu am obiceiul să
cumpăr „cărți la modă”, însă nu am putut rezista impulsului de a o avea atunci
când am văzut-o frumos expusă și promovată în vitrina unei librării de pe
Magheru. Am citit-o reținut, doar câteva pagini pe zi, dintr-o teamă
inconștientă de a nu deveni prea sentimentală. Dimpotrivă, efectul a fost unul
neașteptat: m-am reîndrăgostit de literatură, de cititul de povești, de vise și
sentimente palpitânde.
Cartea este formată din 9 capitole plus o introducere,
fiecare capitol prezentând viziunea autoarei (exemplificată cu aspecte din
viața personală a acesteia) despre prima iubire, gelozie, dragostea la
maturitate și altele. Exceptând prima parte a fiecărui capitol, Isabel Allende
nu expune idei concrete despre subiectele ce reprezintă titluri de capitole,
însă folosește fragmente din diferite cărți de-ale sale pentru a pune în
valoare ideea fundamentală.
Citatele sunt alese astfel încât să nu existe dependență de
contextul cărții de unde au fost preluate, însă atunci când am dat de un citat
din „Fiica norocului”, singura carte a lui Isabel Allende pe care o citisem
până atunci, ceva s-a deșteptat în mine. Am înțeles că acest univers structurat
al iubirii pe care îl construise cu măiestrie în „Dragoste” nu era altceva
decât o hartă pentru înțelegerea și alinierea bătăilor propriei inimi la
inimile pline de iubire ale personajelor atât de frumos construite în cărțile
sale.
Prin aceste personaje am retrăit feluri de iubiri demult
uitate, am cunoscut, prin empatie, o trăire a unor emoții pentru care nu voi
mai fi niciodată pregătită și am anticipat, totodată, iubirea ce urmează să-mi
însoțească existența. Și încă mai am de citit!!!
Recomand citirea acestei cărți tuturor celor care apreciază
povești nesiropoase de iubire, dar pe alocuri zdrobitoare, presărate cu umor și
povestite cu tâlc. Iar daca aș avea din nou 6 ani și m-ar întreba cineva „ce
vrei să te faci când vei fi mare” aș răspunde fără echivoc „Isabel Allende”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu